Ne-a născut singuri, din trup de alt om, nu din zeamă de ură și din multiple adevăruri

Om…

Ce bucurie pe unii sau pe alții când, lipsiți de limpezimea specifică minților slobode, se proclamă, de la sine putere, stăpânitori de adevăr.

Și, din secunda imediat „eliberatoare”, adevărul asumat devine singurul instrument cu care se măsoară cuvintele, gesturile, atitudinile și abordările celorlalți.

Așa au apărut etichetele de oameni, etichete care se pun cu o lejeritatea înfricoșătoare celor care nu pricep de ce sunt catalogați, numărați sau arhivați.

Unii sunt #rezist sau tefelei, ceilalți sunt pesediști nenorociți, fără școală, mână întinsă. Oamenii decid zilnic să se împartă. Noi ne împărțim, nimeni altcineva nu o face. Soros, Dragnea sau Demiurgul nu sunt de vină! Nu ei o fac. Ne împărțim singuri, cu o voluptate aproape sexuală, în buni sau răi, în deștepți sau mai puțin isteți, în penali sau neprihăniți.

Dezbaterea despe noi, oamenii, s-a transformat într-o nesfârșită și violentă discuție despre unii sau despre alții, despre legitimitatea unora sau altora, despre adevărul unuia sau altuia.
Nu mai semănăm de multă vreme, nu mai avem aceleași valori, suntem răpuși de patima taberelor, de farmecul disputei și goliciunea replicilor murdare, jignitoare. Ne măsurăm inteligențele și creativitatea insultând pe un altul, justificând, distrugând, înjurând.

Adevărul suprem a dispărut și a fost înlocuit, fără nici un fel de negociere, de închipuri letale, de năluci emoționale care ne bântuie și ne farămă. Abrutizarea noastră are cauze, iar compromiterea unicului adevăr este una dintre ele. Efectele dispariției singurei referințe relevante vor fi devastatoare, vor consolida tabere și vor valida opinii, gesturi sau răzbunări.

Ne-a născut singuri, din trup de alt om, nu din zeamă de ură și din multiple adevăruri. Trăim împreună, astăzi fără să ne mai respectam, adunând toată viața gânduri și experiențe care, teoretic, la final, nu prea ne folosesc la nimic.

Vom muri singuri, lucru clar, asumat în cărțile lor, atât de antropologi cât și de nemărginitul Dumnezeu. Nu pot pricepe de ce, nesătui de propriul adevăr, oamenii normali, făptuiți din lacrimi, soare și pământ, refuză să priceapă că adevărul este unul sigur, unic și irepetabil.

Iar tot ceea ce credem că poate fi adevărul care ne aparține, nu este nimic altceva decât o cutremurătoare iluzie, neclară și nemărginită!
Din păcate…

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: