Fericiți sunt cei care gândesc doar cele care trebuiesc vieții. Dar, a gândi doar cele care trebuiesc vieții, nu înseamnă a gândi!

Fericiți…

Nimic nu poate fi mai ireal decât să respirăm într-o lume închipuită, una creată de imaginația noastră suferindă, părăsită de reperele bunei înțelegeri a existenței noastre meschine.

Nemultumiți de ei înșiși, oamenii își proiectează orizonturi de așteptări văduvite de evaluarea onestă a propriilor putințe. Așa apar lumile paralele în care trăim, în care șchiopătăm de prea multă povară.

Unii dintre oameni își duc până la final crucea lumii de ei inventate și își asumă, în interiorului fabuloasei lor invenții paralele, sisteme de valori individuale care nu au nici un fel de legătură cu realitățile.

Inventăm lucruri, contexte, emoții sau evenimente niciodată petrecute. Inventăm oameni care nu există, boli pe care nu le avem, închipuite suferințe sau victorii personale niciodată repurtate.

Și facem toate acestea pentru că nu vrem să petrecem câteva minute cu noi înșine. Să înțelegem de ce Soarele nu răsare seara și nu adoarme dimineața. Să înțelegem de ce Pământul se învârte și de ce noi nu picăm în cer, atunci când pășim, alături de alții, în scurta noastră călătorie pe Pământ.

Nu mai stăm de vorbă cu noi înșine. Aparent, suntem ocupați să trăim, o eroare halucinantă care ne transformă în monștri cu mai multe capete, cu personalități multiple, hidoși, psihopați, îngropați deja în resturile  neputințelor noastre.

Am mai scris…

Despre oameni și maimuțe, vorbit, gramatică și un prim-ministru!

Avem mereu ceva de demonstrat altora. Nu contează cui, nu contează cum, nu mai contează, de multă vreme, de ce! Am uitat să fim, am uitat de relația corectă și onestă pe care ar trebui să o avem cu noi înșine, nu mai acordăm timp discuției cu sine, dezbaterii, analizei, înțelegerii, firescului compromis pe care unii, salvați de abrutizarea la care omenirea supune oamenii, încă mai știu să-l facă.

Inventăm, ne pricepem la asta, în loc să gândim, să înțelegem și să evoluăm.

Nu voi uita niciodată magistralele vorbe ale lui Cioran:
„Fericiți sunt cei care gândesc doar cele care trebuiesc vieții. Dar, a gândi doar cele care trebuiesc vieții, nu înseamnă a gândi!”

Gândiți, nu inventați…veți înțelege și va fi mai bine!

Un gând despre „Fericiți sunt cei care gândesc doar cele care trebuiesc vieții. Dar, a gândi doar cele care trebuiesc vieții, nu înseamnă a gândi!

Adăugă-le pe ale tale

  1. cei mai fericiți oameni sunt proștii! niciodată nu-și fac grija zilei de mâine!!! (Șatra / Maxim Gorki; a se vedea începutul filmului; regizor Ion Lotreanu)

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: