Măreția unei generații poate fi măsurată doar de alegerile pe care aceasta le poate face!

Alegerile…

Într-o lume în care vremurile nu mai au grijă de oameni, când timpurile trăiesc singure, fără râsete de copii sau plânsetele cărunților, la Chișinău și în întreaga noastră cea de-a doua țară despre care noi, românii, nu știm absolut nimic, o generație, aleasă parcă de Dumnezeu, se luptă, aprig, cu neputința.

Nu-i ușor să privești Chișinăul, nu-i ușor deloc să înțelegi orașul care freamătă în tăcere sub ceea ce unii numesc, șoptind, cea din urmă zvâcnire de încredere în destinul unei comunități împinse, fără voia ei, într-un biblic război al oamenilor împotriva propriilor conștiințe.

Moldova este o paradigmă sociologică, validată de crunte distopii și ireplicabile paradoxuri. Sărăcia stă așezată picior peste picior în bucătăriile oamenilor și fumează, îmbâcsindu-i cu mirosul rânced al bolii și al morții.

Când vremurile nu mai au grijă de oameni și oamenii nu prea mai știu a avea grijă de ei, istoria se cere a fi rescrisă! Frații noștri sunt năuci, speriați, terorizați de lucrurile pe care nu le pot înțelege.

Și nu înțeleg tare multe, dar pricep mai bine decât orice alt vorbitor de limbă română de pe suprafața acestui Pământ că nu le este bine. Din Moldova oamenii pleacă. Mai greu, dar oamenii pleacă. Locuri de muncă nu sunt, niciodată atât de puține ca-n aceste vremuri.

În vremurile în care oamenii își vând sărăcia unii altora, în piețele improvizate din toată țara, oligarhia conduce, din umbră, un stat ciomăgit fără milă de cruzimea cu care miliardele se adună în buzunarele unora.

În Chișinău, discrepanțele sociale au valoare didactică și se adună mănunchi, de la an la an, în snopuri ciudate de încremenitoare fascii romane cu care este stăpânit un popor golit de demnitate, cu ajutorul unei terori programatice fără precedent.

Lumea este speriată și respiră cu maximă atenție ca nu cumva să treazească monstrul care ar putea să le facă și mai rău. Un mostru hidos, cu multe capete și o singură eminență cenușie.

O îngrengătură de corupție generalizată, politică, propagandă mediatică și manipulare. Lumea este speriată pentru că nu înțelege DE CE așa…și DE CE de atâta timp.

Sărăcia nu este o stare de spirit. Nu a fost niciodată. La fel, corupția, politica în folosul unei clase privilegiate, interesele economice de grup, oligarhia ca stare de naturală agregare, toate adunate între cerul și pământul acelui oraș, acelei țări.

Acestea sunt veștile proaste! Veștile bune…sunt pe drum. Pentru că există unii, din ce în ce mai mulți, care încep să „grăiască”, așa cum dulce spun ai noștri, peste Prut! Sunt unii, deloc puțini, care înțeleg că fără demnitate, fără curajul cuvântului și al faptei, istoria nu mai are rost a se mai scrie.

Pe 20 mai se va alege noul primar al Chișinăului. Oamenii sunt adormiți cu fel de fel de proiecte, colorate și promițătoare, dintre cele mai specializate. Sunt adormiți de o retorică bombastică, de gesturi nefirești, de povești și snoave despre apă, canalizare, parcuri, iluminat public și multe altele de felul acesta, la fel ca la noi, la București sau la Vaslui. Nimic diferit!

Doar unii dintre ei, am lăsat la urmă asta să vă spun. Pentru că precaritatea lor culturală, identică cu cea a celor care trăiesc și aici, pe lângă noi, în România, nu le oferă, încă, instrumentele cu care ei ar putea pricepe ce li se întâmplă, ce va urma.

Ceilalți, mai discreți, atenți la detalii, văd că lumea în care trăiesc ei nu are nici un fel de legătură cu lumea prezentată de televiziunilor miliardarilor. Înțeleg acest lucru și înțeleg foarte bine că există un moment, cel puțin o dată la câțiva ani, în care și miliardarii tremură.

Este vorba despre încremenitorul miracol al alegerii, moment în care și păpușarii de oameni devin, la rândul lor, oameni. Nu mai sunt stăpâni. Este halucinantul miracol al deșteptării unei națiuni, moment în care minciuna este strivită de o ștampilă pe care anonimii, sinceri cu ei înșiși, o pun pe un colț de hârtie murdară, într-o cabină de vot, singuri, după niște perdele soioase.

Așa arată momentul libertății, este doar o clipită, dar esențială pentru identitatea unei națiuni. Votul, alegerea, decizia, hotărârea și curajul responsabilității, față de tine însuți în primul rând, jalonează cu profunzimea unei axiome filosofice evoluția unei comunități.

Măreția unei generații poate fi măsurată doar de alegerile pe care aceasta le poate face, de alegerile de care este fundamental responsabilă, nicidecum de un implacabil destin, definit oligofrenic de cei care pun umărul la compromiterea acelui popor.

Moldovenii nu-s nici mai proști, nici mai isteți decât noi, românii, sau decât alții din contemporana Europă civilizată care, deocamdată, încă începe din dreapta Prutului.

Sunt la fel de puternici asemenea oricărei națiuni mărețe care-și decide singură soarta. Sunt făcuți din pământ roditor, câteodată uscat de soare și de vânt, dar roditor! Sunt făcuți din lacrimi, din gălăgioase zâmbete, din muncă, suferință și din speranță.

Pe 20 mai, măreția acestei națiuni se va vedea deasupra întregii Europe. Pentru că cei din Chișinau vor decide, nu am nici cel mai mic dubiu, că nu teama este cea care trebuie să le trezească pruncii, ci Soarele cu tot ce el aduce, pentru fiecare dintre oamenii acestui Pământ.

Și pe toate cele lumești, adunate cu grijă, într-un singur cuvânt, de minunata noastră limbă română, alese de oameni și aduse de Soare, le numesc și astăzi, așa cum am făcut de atâtea și atâtea ori, foarte simplu!

LIBERTATE!

PS: Să distribuim, să le dăm curaj și încredere! Să ne implicăm și noi, așa cum putem…dar să o facem! Vă mulțumesc!

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: