Despre paliativele prescrise de Dumnezeu României, pentru alinarea suferinței…

Paliative…

Până pe la 1848 am fost iobagi. Deci, un fel de sclavi ai „soroșilor” acelor vremuri, în decriptarea contemporanilor noștri cu mintea foarte odihnită. Poți avea pretenții de la iobagi? Nu poți! Bun…

După acel moment, am fost oameni liberi! Deci, făceam ce doream noi, nu mai eram anexele însuflețite ale unuia sau altuia. Am făcut această introducere pentru a anticipa subiectul.

Îmi spune unul ieri, nici nu mai știu al câtelea, că noi, românii, avem salarii de mizerie pentru că ei…și aici am explodat! M-au luat toți dracii pământului și i-am spus ăluia ce vă spun și vouă, mai jos…

Românii au salarii de mizerie pentru că țara nu le poate oferi salarii corecte. Și nu le poate oferi salarii corecte pentru că, preț de vreo 170 de ani, noi, ăștia neplătiți cum se cuvine, a doua zi după ce am scăpat de iobăgie…

  1. Am înșelat munca; ori de câte ori am putut, din toate pozițiile, în toate contextele.

  2. Am înșelat școala; am mers pe acolo, am bifat niște ani, dar nu am priceput niciodată cu adevărat cât de necesară este; mai ales dacă este făcută la timp.

  3. Am înșelat Biserica și credința; mergem în biserici crezând, ca niște tembeli, că asta ne va absolvi de comportamentul nostru deloc creștin; mințim, înșelăm, urâm, suntem invidioși, răzbunători etc.

  4. Am înșelat steagul și imnul țării; nu știm ce-i ăla un steag, nu avem respect pentru imn, nu ne pasă, ne doare în cur; mergeți la un început de an școlar, în curtea unei școli și când se va cânta imnul României, dacă se va cânta, observați ce fac românii.

Ne-am înșelat și ne înșelăm zilnic pe noi înșine, în multe privințe, în prea multe! Credem că merge și așa, ne pierdem pur și simplu uzul rațiunii când, încremenitor, spunem altuia…”în România așa este…”.

Putem cădea de acord că în România este așa cum vrem noi, românii, să fie? Putem! Și, atunci…ce ar mai fi de zis?

Și, țara de unde să ne dea salarii corecte, dacă noi ne înșelăm pe noi înșine de peste 170 de ani? De fapt, o înșelăm pe ea, pe țară! O păcălim, o mințim, o insultăm!

Cam asta este. Să recunoaștem că zilnic nu facem ceea ce trebuie, iar asta cangrenează societatea românească.

Sigur, există și exceptii! Ele, din păcate, sunt banalele paliative prescrise de Dumnezeu unei națiuni care moare în fiecare secundă…câte puțin!
Trebuie să ne schimbăm, oameni buni! Doar așa, nu altfel, vom avea țara pe care ne-o dorim!

2 gânduri despre „Despre paliativele prescrise de Dumnezeu României, pentru alinarea suferinței…

Adăugă-le pe ale tale

  1. Subscriu cu amaraciune si scuze dar vreau sa intaresc cele de mai sus. Nu de 170 de ani facem noi ramanii asta ci …de cand santem.Ni se pare (si prea multi chiar cred) ca santem cei mai destepti si asa de olimpici… insa realitatea e …dupa cum arata tara.E infinit de mic nr de „olimpici” si prea mare nr de „gloata”, ca sa se poata vorbi de o medie-cat de cat- rezonabila.

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: