Despre ciudatul “mi se pare” care anulează contexte și falsifică realități!

Contexte…

Trăim toți, de prea multă vreme, după regula lui „mi se pare”!

Ni se pare că suntem păcăliți, asupriți, folosiți!

Tot nouă ni se pare, din ce în ce mai des și cu mai multă intensitate, că alții ne doresc doar răul iar noi, apostolii suveranității naționale, ne vrem, nu-i așa, tot binele din lume.

Ni se pare una, alta, câteodată…totul.

Acest disperant „ni se pare” a înlocuit, după niște niciodată scrise reguli, întrebarea. Și, evident, ascultarea.

Așa se face că, de cele mai multe ori, fireasca validare a faptei sau a vorbei nu se mai făptuiește.

Este suficient să „ni se pară” iar formularea imediată a concluziei năruiește contexte sau relevante realități.

Absurdul devine astfel perfect, iar oamenii, incapabili să evalueze corect nuațe, renunță de bună voie la elementarul exercițiu al gândirii, în schimbul acestei comodității periculoase.

Pot înțelege că nu mai avem răbdare, că anii trec mai repede decât cei din secolul XVI, că avem televizoare, telefoane inteligente, Facebook, Youtube, Guvern și Parlament.

Dar nu pot înțelege, sub nici o formă, de ce renunțăm, de bună voie și nesiliți de nimeni, să gândim.

Și, închid acest punct de vedere cu o simplă întrebare: „Mi se pare mie sau chiar ne prostim pe zi ce trece?”

Știu, am folosit ciudatul „mi se pare”, dar am făcut-o corect, inserându-l într-o întrebare! Am și eu, nu-i așa, nevoie de un soi de confimare! Citesc, studiez, încerc să aflu mai multe, cer ajutorul, pun întrebări!

Gândesc! Deci, exist!😂😂😂

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: