Astăzi, 28 martie, se împlinesc 24 de ani de când am rămas „orfani” de Eugen Ionescu!

Câteva cuvinte ale lui Eugen Ionescu…

Ambiție
Nu pot rămâne la viața asta pe care nici nu o trăiesc din plin. Nici la literatură. Ci stau așa, șovăitor, între două punți. De un an de zile am rămas „tânărul care l-a înjurat pe Arghezi”. Pentru ambițiile mele este inconsolabil de puțin.

Arta
Arta este inutilă, dar omul nu e în stare să renunțe la inutilitate. (n.r. Mai multe AICI)

Beție
Lumea este o mansardă,
urâtă, goală.
Florile sunt butuci,
stelele greu le urci.
Rătăcesc prin mărăcini,
fără aripi, fără lumini.
Îngerii dorm în șant,
beți ca niște dorobanți.
Semenii mei
nu sunt zmei.
O, sunt blegi,
să-i legi.

Cer
E destul să privesc cerul (într-o noapte cu stele, fără lună) și brațele îmi cad în jos de neputință, de tristețe. Dacă oamenii ar privi mai des cerul și foarte atent, ar muri de disperare și umilință. Putem trăi fiindcă îl uităm. Nu ne întristează numai; ne înspăimântă, ne înnebunește, ne sfâșie.

Copilărie
Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scaldate în lumină, ieșind din întuneric, nespus de nouă, proaspătă și uluitoare.

Critic
Criticul ar trebui să descrie, nu să prescrie.

Dumnezeu
De ce cred în Dumnezeu? Nu sunt nici atât de prost, dar nici atât de inteligent pentru asta, nu îndeplinesc nici una din condiții.

Dor
Faptul că sunt stăpânit de un dor de neînțeles, ar fi totuși semnul că există un altundeva.

Comentariile nu închise.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: