Despre un gând, mai multe, felul lor și un blog!

Am avut la un moment dat un gând, o idee.

Am și dat un pic din coate, am încercat să identific puncte de vedere care, teoretic cel puțin, ar fi sprijinit eforturile mele de a investi într-un proiect.

Cei direct interesați mă priveau ca pe un flamingo rătăcit pe Lacul Morii, nu aveau planuri de a dezvolta un asemenea proiect, nu au înțeles nimic, oamenii doreau doar banii.

Atât de mult le plăceau banii, încât, cu timpul, au uitat că banii sunt o unealtă, nu un scop.

Gândul lor sau, mai exact, toxicitatea gândurilor, i-a zvârlit în iadul falimentului.

Gândurile au personalitatea lor. Unele poartă frac, altele gumari, beau bere ieftină și scuipă pe jos.

Gândurile vin și pleacă. Unele, ca rândunelele, altele, mai domoale, asemenea cocorilor.

Tot gândurile merg și la școală. Unele la seral, cele mai multe la zi, fără vacanțe sau zile libere pentru sărbători legale.

Aceleași gânduri se măsoară! Cumva, nu-mi dau seama cum, dar se măsoară.

Unele sunt mătăhăloase, altele mai suple, tunse scurt, proaspete, senine și mereu cu zâmbetul pe buze.

„Gând la gând cu bucurie!”. Deci, iată, gândurile se și împrietenesc.

Așa se face că parte din gândurile celui care scrie, cum este cazul meu de exemplu, se împrietenesc cu unele din gândurile celor care citesc.

Și, uite așa au apărut blogurile!

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: