PLATON: “Înțelepții trebuie să guverneze, iar cei lipsiți de înțelepciune să-i urmeze!”

Platon…

Recunosc, în această duminică sunt foarte curajos.

Să postezi un asemenea citat, însoțit de un scurt comentariu care nu-l explică, în înțelegerea „postacului”, adică a mea, ci-l încarcă intenționat cu și mai multă controversă, pare o nebunie.

Și ce dacă? Nu-i oare de preferat să pricepem împărțind puncte se vedere decăt să asumăm „pe nemestecate” abordări care nu ne aparțin? Probabil că da!

Motiv pentru care, enunțul magistrului, dealtfel aflat în slujba eforturilor acestuia de a lăsa posterității o cât mai clară viziune asupra Statului perfect, totalitar și nu altfel, mă intrigă cel puțin la fel de mult ca și actualitatea sa.

Se cuvine să remarcăm, cu sinceritatea impusă de evidențele noastre contemporane și românești (sâc?!), că ar trebui să definim autocritic înțelepciunea, așa încât, cu marje de eroare tolerabile, să putem sau nu pricepe, dacă Platon este de nasul nostru sau…noi de al lui.

Morala, pentru că aici m-am oprit eu în călătoria deloc ușoară printre cele atât de lumești și de ușor de priceput forme ale înțelepciunii este, zic eu, ceea ce lipsește acestui popor care, încă, mă suportă.

Cu alte cuvinte, un om înțelept este, musai moral, „închis la toți nasturii, din acest punct de vedere”, așa cum ar spune CTP, fapt care, în umila mea opinie, validează, parțial dar nereprezentativ, citatul din titlu. Știe mai multe despre asta Socrate, un mai vechi „amic” al meu, el a spus-o pentru prima dată!

Conflictul conceptual, stat totalitar versus supremația moralei, nu subrezește, mie cel puțin, axiomele care stau la baza societăților deschise.

Migrația conceptelor, filosofice sau sociale, nu poate și nu va putea fi sugrumată de obtuzitatea formulelor în care astăzi definim Statul, fie el totalitar, protecționist sau umanitarist.

Finalmente, relativitatea percepțiilor este strict o chestiune de interpretare. Cu alte cuvinte, se impune a se răspunde la o întrebare. Public sau în intimitatea noastră, a fiecăruia.

Câți dintre noi sunt de acord cu teoria lui Platon, cea potrivit căreia „cei deștepți trebuie să conducă, iar prostimea să-i urmeze fără rezerve”?

Dacă „înțelepciunea” lui Platon presupune, fără nici o abatere, „morală”, concept pe care-l asimilez, primitiv este adevărat, „binelui pentru sine și pentru toți ceilalți”, sunt de acord cu…”moșul”. Totul despre „moșul”, cum îi spun eu, găsiți AICI!

Dacă nu, constantând cu suficientă imparțialitate că toți „deștepții” acestei nații, „înțelepții”, așa cum le spune Platon, au fost și sunt doar niște combinatori ordinari, de ultimă speță, care și-au urmat doar propriile interese și și-au umplut buzunarele pe…prostia „prostimii”, închei spunând, cu reverența cuvenită față de magistru, că pentru noi cel puțin, românii, văduviți de prea multe decenii de o minimă morală, partea cu înțelepciunea nu prea ține, așa cum nu prea mai ține nici obrăznicia cu care „lipsiții de morală” care ne conduc continuă, într-un inexplicabil delir al suficienței lor politice, să ne ia de proști!

Deștepți sunt, putere au, morala le lipsește și vom mânca și noi o pâine albă! Până atunci…tărâțe! Pentru tranzit intestinal corect!

Nu fiți supărați, doar îngrijorați-vă!

O duminică liniștită vă doresc!

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: