Despre o NAȚIUNE BETEAGĂ, inconsecvența acesteia și lipsa de virtute!

Virtute…

Am decis să zăbovesc astăzi asupra cuvintelor lui Maniu. Au într-însele mai mult adevăr decât putem duce fiecare dintre noi sau toți la un loc.

Națiunea română este beteagă. De mai multe. Poate, de prea multe. De o betegeală, așa cum spun eu, de neimaginat și, în egală măsură, musai de înlocuit. Cât putem noi de repede.

A fi stăpânitor asumat de convingeri este o calitate pe care puțini dintre noi o mai au. A le păstra, indiferent de vremuri și de contexte este, astăzi, o adevărată virtute. Așa a fost mereu, iar Maniu asta spune. Citiți mai multe AICI!

Cu alte cuvinte, aș vrea sincer să trăiesc, anonim, sub protecția colectivă a unui popor consecvent cu propriile sale convingeri, consecvent cu valorile, tradițiile și zestrea lui, cea de toate felurile.

Bune sau greșite, convingerile sunt, oricum, chestiuni definite, specific, pentru fiecare individ în parte. Așa și pentru popoare. Motiv pentru care, dacă sunt ale noastre, păi ale noastre să fie, așa cum sunt, de atunci, acum și în vecii vecilor, Amin.

Or, la noi nu-i așa. Este cum bate vântul, este…cum este condusă țara, cum vor politicienii, jurnaliștii gălăgioși, unul sau altul, mai deștept sau mai notoriu. Și atunci, consecvența despre care scriu, cea care garantează continuitate, identitate și cristalizează un set de atribute care se poate lipi de istoria și evoluția unei națiuni, nu există.

Suntem, așa cum am fost mereu. Deși unora ne este incomod să recunoaștem. Suntem cum bate vântul! Cei mai mulți dintre noi! Suntem niște corăbii în derivă, fără cârmaci pricepuți și fără dorința de a vâsli, acum, când, în mod evident, vântul nu ne mai înfoaie pânzele.

Iar lumea și Pământul sunt, încă, tare departe de noi…

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: