Teoria românească despre muncă și vacă, români cinstiți și muncitori!

Teoria…

Am avut întotdeauna o problema cu munca. Cuvântul nu se mai pronunță de ani buni în România.

Se pronunță, cu larghețe, alte cuvinte, apropiate de acesta. Angajat, angajator, taxe, impozite, contribuții etc.

Politicienii, absolut toți, fără excepție, au uitat acest cuvânt, semnificația acestuia. Intenționat, evident.

Dacă-i rogi pe români să muncească mai mult sau mai bine, nu câștigi alegeri. Oportuniștii noștri politicieni știu asta, nu fac o asemenea greșeală.

Adevărul este altul! Românii nu vor să muncească! Sigur, nu toți! Mai ales cei fără profesie sau meserie, mai ales cei care nu știu să facă ceva concret.

Paradoxal, exact aceștia sunt și cei mai gălăgioși, tot ei sunt înregistrați în plată, la agențiile de șomaj, tot ei preferă ajutorul social în locul unui salariu cinstit.

Tot ei au impresia că nu sunt plătiți la adevărata lor valoarea, știu ei că merită mai mult, tot ei fac nepermise comparații cu piața muncii din Vest.

Pentru că ei nu au salarii de câteva mii de euro pe lună sunt vinovate multinaționale, Soros, Europa sau America.

Ei, cetățeni onești și responsabili, ar munci mai abitir decât orice neamț sau japonez de pe acest pământ, dar nu oricum sau pe orice salariu.

Paradoxul este încremenitor, de neimaginat!

Munca, definită științific, este o marfă. Se vinde, primești în schimbul ei o sumă de bani! Evident, dacă cineva dorește să cumpere ce ai tu de vânzare.

Munca este…ca o vacă. Te duci cu ea la târg, la tine în sat, o scoți la vânzare.

Tu poți cere cât vrei, important este să găsesti cumpărător. Prețul la care se vând vacile în târguri, este fixat de piață!

De ce unii cred că o „căzătură” de vacă, una răpănoasă, bolnavă, care nici lapte nu dă, va fi cumpărată cu un preț la Rădăuți și cu un altul, mult mai bun, la Viena. Nici vorbă. Vacile proaste nu se cumpără nicăieri. Cele bune…DA!

Cu alte cuvinte, se impune a nu se căuta motive atunci când nu cumpără nimeni la prețul la care credem noi că este bine să vindem. Vaca!

Uite așa, românul bagă de fiecare dată vaca în grajd, după fiecare tărg la care nu a găsit prostul să-i dea bani pe cornuta lui fără valoare.

În târguri se vând vaci, nu vă faceți griji, pe bani buni, la prețul corect.

Dar alea-s de rasă, îngrijite bine, hrănite bine de când erau junici, vaci care astăzi dau lapte și valorează ceva.

Fiecare cu vaca și cu prostia lui! Spunem așa ca să nu supărăm vreun român cinstit și muncitor, alergic la cuvântul muncă!

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: