Nu căutați răspunsul! Nici EL nu l-a găsit!

Răspunsul…

Dificultatea cu care înțeleg modul în care mă înțeleg oamenii este apăsătoare.

A scrie despre prostia, lenea, invidia sau imbecilitatea românească, într-o „gramatică” imposibil de decriptat de către cei care în mod evident condamnă această țară la pieire, este, în opinia mea, un act de siceritate cu mine însumi.

Sunt mai aspru decât mulți dintre cei care au astăzi curajul așternerii de cuvinte și opinii pe coli albe de hârtie sau pe ecranul rece al unui laptop.

Sunt, în primul rând, mai aspru cu mine însumi, mai exigent, poate mai grăbit. Pentru că, simt și eu foarte bine, timpul nu prea mai are răbdare. Că anii trec și se numără. Copiii ne cresc și ne pleacă, iar bătrânii ne mor…și ne doare.

Scriu pentru că nu-i bine! Scriu pentru că suntem mințiți și amăgiți, pentru că nu le pasă, pentru că-s la fel. Ei între ei! Nu ne seamănă nouă. Deloc.

Scriu despre RĂU pentru că despre BINE scriu alții, de ani și ani de zile. Scriu exact ce simt, exact ce gândesc, așa cum sufăr și înjur.

Cu toate acestea, sentimentul mizerabil al zădărnicie se așterne și peste mine…câteodată. Pentru că românii nu înțeleg contexte și nu măsoară corect timpul. Pentru că suta de lei cu care au „cumpărat” cea mai rămas din ei, ESTE TOT A LOR!

Și nu înțeleg, nu vor să priceapă, că nimeni, absolut nimeni nu le-a dat și nu le va da ceva…decât doar din banii lor.

Și-atunci, îmi înțepenește mintea cu gândul la cuvintele lui Enstein:

„Sunt eu nebun sau sunt toți ceilalți?”

PS: Dacă-ți place acest blog, adaugă-l pe ecranul principal al telefonului tău mobil!

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: