Despre cum a apărut în dicționare cuvântul IMBECIL!

Dicționare…

Comunicarea capătă sens doar dacă, inginerește vorbind, cuvântul/gestul, în drumul său de la emițător către receptor, este simultan raportat, de către cel din urmă, la contextul general în care respectiva comunicare se făptuiește!

Sensul comunicării este, la rându-i, ordonat pe verticală. Capacitatea diferită de raportare la context generează coeficienți diferiți, atribuiți sensului comunicării.

Cu alte cuvinte, capacitatea de cunoaștere și înțelegere a contextului la care receptorul raportează comunicarea, „dezvăluie”, de fapt, gradul de succes al comunicării, ca acțiune voluntară și asumată de către emițător.

Receptorul incapabil să evalueze contextul, va fi incapabil să decripteze și să valorizeze corect comunicarea în sine. Nu este, mai corect spus, capabil să aloce comunicării o minimală semnificație. Precaritatea lui culturală nu-i va permite acest lucru.

Conclusiv, nu înțelege mai nimic și nu are propriile sale răspunsuri la întrebări de genul CINE? DE CE? CUM? UNDE? CÂND?

Motiv pentru care, așa a apărut în dicționare cuvântul IMBECIL!

PS: Dacă-ți place acest blog, adaugă-l pe ecranul principal al telefonului tău mobil!

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: