De această dată fară mine și despre ciudatul sentiment al zădărniciei!

Pentru că cimitirele sunt pline de oameni, aparent, de neînlocuit, am decis ca în această seară să nu fiu în Piața Victoriei.

Pentru că, în premieră, încerc ciudatul sentiment al zădărniciei. Sigur, după ce am văzut că și Iohannis a renunțat să se mai bată.

Am citit zeci de texte în care se cauționează decizia președintelui de a numi încă un premier de la PSD. Eu nu „înghit” pe nemestecate, am alte abordări, mult mai ferme.

Având in vedere că scriu zilnic aici despre maladia comunistă și formele ei moderne de agregare, am decis că fac suficient de multe pentru o cauză, astăzi percepută ca fiind pierdută.

Deci, de data asta…fără mine!

PS: Dacă-ți place acest blog, adaugă-l pe ecranul principal al telefonului tău mobil!

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: