Poveste adevărată despre un profesor universitar, o leafă și pus parchet!

M-am revăzut după mult timp cu un bun amic. Când băusem, la precedenta noastră întâlnire un pepsi, îmi povestea despre cât de nasolă este slujba lui. El era un băiat care avea grijă de toate cele materiale din viața unui profesor universitar, dealtfel personaj cunoscut în mediile academice.

Primea doar 1500 de lei lunar și făcea milioane de lucruri, inclusiv sâmbăta și duminica. Se ruga de profesor, de cel puțin 3 ani, să-i mai pună ceva la salariul nepermis de mic.

Nu a mai rezistat, academicianul s-a făcut mereu că plouă, așa că amicul meu și-a luat lumea în cap și astăzi pune parchet prin spitalele din Strasbourg.

Nu acesta este subiectul! Vreau să vă spun că omul este ZEN, arată excepțional, este liniștit și cu adevărat bine dispus.

Nu am intrat în detalii, dar a vrut să-mi spună un singur lucru. Voi cita, apoi fiecare dintre voi va înțelege ce dorește el. Îmi doresc să citească acest text mai ales cei care, deși nu prea cred că ajung pe aici, prin „cartier”, bat câmpii despre exploatare românului de către omul alb și vestic.

„Cătăline, este bine, omule. Un singur lucru vreau să-ți spun. Când am ajuns acolo nu știam o boabă de franceză. Mi-au oferit 9,80 euro pe oră, pentru 43 de ore pe săptămână. Nici una în plus. Nici una în minus. După doar trei luni, primesc, fără să cer eu așa ceva, 12 euro pe oră și m-au pus și șef de echipă, peste alții. Sunt respectat, se sfătuiesc francezii ăia cu mine când sunt chestii mai delicate și, mă crezi sau nu, abia aștept să mă întorc la muncă! Mă bucură tare mult un lucru! Ăia, acolo, văd cine muncește și cine nu! Mulți pleacă acasă, iar alții, mai puțini este adevărat, „pățesc” ce am pățit eu! Până la vârsta asta nu am muncit „afară” pentru că au avut grijă jegoșii ăștia să-mi spele creierul cu „exploatatorii și coloniile” morților mamii lor! Dar, băiete, profu’ la care am hămălit ani și ani de zile nu face pentru mine astăzi nici cât o ceapă degerată în fața patronului meu francez care nu are mai mult de 35 de ani! Ăsta tânăr mi-a crescut leafa fără să-i cer. Pentru că m-am dus acolo să muncesc, sunt serios, nu beau și-mi văd de treaba mea. Plătește el cazarea, așa că eu trimit în țară, lunar, la femeie și copii, vreo 1900 de euro. Și muncesc exact 43 de ore pe săptămână! Ăia respectă munca, băi nene, nu se joacă nimeni cu chestia asta! Sunt educați altfel. Sunt altfel, altfel de oameni!”

PS: Dacă-ți place acest blog, adaugă-l pe ecranul principal al telefonului tău mobil!

Ai un comentariu?

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: