Poveste cu tâlc, despre români “hotărâți”, la rând la pâine!

31 decembrie 2017. București. Dimineață. La rând la pâine, peste 50 de persoane. De toate vârstele, de condiții sociale diferite…frig!

Observ că durează foarte mult, merg în față, privesc pe geamul micului chioșc care putea primi maxim două persoane și constat că fiecare își felia cele 4,5 pâini pe care și le cumpăra pentru zilele în care magazinele urmau să fie închise.

Mă întorc la locul meu și generez debate. În doar câteva minute, toți cei aflați în frig au decis că nu este în regulă și că, având în vedere condițiile, ar fi mult mai bine să ne feliem fiecare pâinea acasă.

Zâmbesc mulțumit, lumea îmi dădea dreptate, credeam naiv că voi scăpa mai repede de la coada respectivă.

Încep să intre dintre cei cu care stabilisem să nu mai feliem pâinea, astfel încât cei care stăteau afară, în frig, să nu mai aștepte atât de mult. Constat că nu ne mișcăm mai repede.

Merg din nou în față. „Sindicaliștii” de afară, în secunda în care au intrat la căldură uitaseră înțelegerea făcută cu doar câteva minute înainte.

Iese unul dintre cei la fel de vocali ca și mine, atunci când era afară. Întreb: „De ce nu ai cuvânt?” Răspunde: „Lasă, că nu a murit nimeni, a durat 2 minute în plus!”

Îmi venea să-i sparg capul ipochimenului. Pentru că nu a înțeles că cele 2 minute pentru el, însemnau, pentru al 50-lea, de la capătul rândului, cel puțin o oră de stat în frig.

Așa suntem noi, românii, singuri și fără cuvânt. Exemplu este relevant.

La „frig” facem înțelegeri, la „cald” renunțăm la ele tocmai pentru că problema noastră, punctuală, a fost rezolvată.

Trist neam de oportuniști…

PS: Dacă-ți place acest blog, adaugă-l pe ecranul principal al telefonului tău mobil!

Un gând despre „Poveste cu tâlc, despre români “hotărâți”, la rând la pâine!

Adăugă-le pe ale tale

Ai un comentariu?

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: