Cât de greu să fie să refuzi a sta cuminte în pluton?

Personajele care au schimbat lumea au devenit axiomatice ori de câte ori și-au verbalizat convingerile.

Este și cazul lui Jobs, un hipiot sociopat decriptat postum de cei care se închină astăzi altarului tehnologiei desenat de către acesta.

Așa sunt și unii dintre noi, mai mult sau mai puțin ciudați, timizi în a spune cu glas tare ce cred cu adevărat despre cum ar trebui să fie mâine, aici, în colțul ăsta de lume, sau oriunde în altă parte.

Nu o fac pentru că teroarea majorității mediocre și gălăgioase linșează cu sânge rece orice individ care-și permite să iasă din „pluton”, să invalideze prostia, să refuze tăcerea, să arate cu degetul compromisul și să nu înghită pe nemestecate propaganda deșănțată a uniformizării.

Oamenii doar s-au născut și mor egali, în fața lui Dumnezeu. În restul timpului petrecut pe Pământ sunt diferiți. Extrem de diferiți. Și, există suficiente motive pentru care, DA, ar trebui să pricepem și să asumăm acest de prea multă vreme nepronunțat postulat al anonimei și scurtei noastre călătorii prin lume.

Când vom pricepe acest lucru vom înțelege și aforismul lui Cervantes:

„Așează-te unde îți este locul, ca să nu fii nevoit să te ridici!”

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: