Postare incomodă despre miei, locuri de muncă și niște jeguri!


S-a umplut Bucureștiul de țigani cu miei în brațe. Cică dacă-l ating, voi avea noroc tot anul. Pe cine să ating? Pe miel sau pe țigan? Sunt și români cu miei în brațe. Au împrumutat de la țigani…modelul abordării…”Pune mâna, boierule…să ai noroc!”

Ăștia cu miei în brațe sunt zdraveni, bărbați în toată firea, perfecți pentru munci foarte grele sau, de ce nu, pentru munci de birou.

Când i-am văzut astăzi pe toți, cu turmele în brațe, mi-am adus aminte de un episod interesant.

Prin 2014, într-o duminică, în Piața Operei din Timișoara. Oameni la rând, la o covrigărie. În fața rândului o femeie zdravănă, cerșea câte un leu de la fiecare om care primea covrigii de la femeia ascunsă în spatele unei ferestre mici și murdare.

Ajung în față, cer doi covrigi, dau banii și până să-mi primesc porția aud…ce-am auzit și astăzi de la golanii cu mielul…”Dai și tu, boierule, un leu?” O țintesc cu privirea și mârâi printre dinți…”Marș la muncă!”

În spatele meu, o cucoană teribil afectată de limbajul meu, trecută bine de tot de borna menopauzei care-i justifica cocul de fostă profesoară nemăritată de chimie, mă pune la punct…”De ce-i vorbiți așa, nu are unde să muncească, nu sunt locuri de muncă!”

Am privit-o, i-am privit pe toți, apoi am spus, mândru de mine, asemenea unui Diogene modern cu târtița bine sprijinită de fundul butoiului său care mustea a înțeleciune…”Să depună un CV la firma unde lucrez eu! Patronul caută de câteva luni un senior marketing specializat în comunicare digitală!” Mi-am luat covrigii, i-am privit din nou superior și, pe jumătate plecat deja, le-am șoptit…”Sunt locuri de muncă, fraților, mai multe decât vă închipuiți! Cruda realitatea este că suntem incapabili să le ocupăm!”

Așa și cu jegurile de oameni în toată firea, cu miei în brațe, pe străzile unei capitale europene, în secolul XXI!

România pute din cauza acestui parazitism social, cangrenos și molipsitor. Iar noi tolerăm și încurajăm astfel de vietăți care nu merită absolut nimic.

Există vreo lege care să-i interzică barbatului cu mielul să-și depună un CV la Samsung, Cora sau Agromec Filiași? Nu există!

Lumea, așa cum este ea croită astăzi, din Kamceatka până la București și din Vanuatu până la Vancouver, este guvernată de concurență și compentență. Concurența pentru un loc de muncă, indiferent care ar fi acesta, este o lege organică a economiei moderne. Locul de muncă se câștigă, nu se dă!

Cine gândește altfel, trăiește pe altă planetă, crede că i se cuvine, este, mental, un comunist decrepit.

Competența se capătă la școală, prin librării și biblioteci. Altfel, nu știu să se poată.

Motiv pentru care, ființele cu mielul sau cele de la rând de la covrigi…nu sunt oameni și, în intimitatea mea sau chiar public, cum fac acum și aici, îi voi disprețui cu toată ființa.

Pentru că eu muncesc zilnic cel puțin 14 ore, am liber cel mult 2 săptămâni pe an, plătesc salarii, taxe și impozite și nu mai suport să văd, în țara în care cel mai probabil voi muri, atâta și atâta jeg uman.

Mă refer la cei atât de mulți care pot munci, au unde…dar nu o fac!

2 gânduri despre „Postare incomodă despre miei, locuri de muncă și niște jeguri!

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: