De ce ne delimităm, cu o ciudată meschinărie, până și…greu de digerat proprietate a morții?

Nu știu de ce, nu mă întrebați, dar ieri, așa, tam-nesam, mi-am adus aminte de o chestiune care mi-a marcat copilăria. Prin `84-`87…

Bunica din partea mamei avea un frate care trăia la București, un om simplu, rănit la Cotul Donului, în timpul războiului, un nene care lucra ca ospătar prin restaurantele acelor vremuri. O dată la doi sau trei ani, noi, moldovenii, mergeam în haită la acel unchi al mamei, la București.

Ne plimbam cu tramvaiul, mergeam prin parcuri, am fost și la circ, am băut și Pepsi, mâncam banane, abuzam de unt și brânză, mă rog, chestii pe care le făceau, în acele vremuri, moldovenii rupți în cur ca noi, prin București.

Mai făceam ceva, organizat, fără excepție, la fiecare drum în capitala României comuniste. Mergeam și ne petreceam cel puțin o jumătate de zi în cimitirul Bellu. Așa, copchil fiind, am aflat cine a fost unul și cine a fost altul, le vedeam mormintele sau impunătoarele cavouri, chestii de astea…

Ciudată experiența asta, mai ales că peste ani, că știți cum este viața, am vizitat, în context evident, și alte cimitire, de alte și alte confesiuni, în alte țări ale Europei. Știți ce-am observat?

Un încremenitor cult al gardului! La noi, românii, din cimitire.
Mormintele noastre au garduri, care de care mai înalte, forjate, scluptate, vopsite, pictate. Dar, nu-i așa, sunt niște banele garduri…

Care să le fie rolul? De cine să mă tem, după ce-am adormit nițel, pentru eternitate? Nu știu, habar nu am. Mi-am pus întrebarea asta pentru că, mai la vest, în multe din cimitirele lor, este multă verdeață, simplitate, liniște cromatică unitară, uniformizare semnalistică, un minimalism al morții care frizează perfecțiunea.

Noi, moldovenii, și toți ceilalți de pe meleagurile Mioriței, vrem să ne delimităm, cu o ciudată meschinărie, până și…greu de digerat proprietate a morții! Posibil ca în viață să nu fi avut nimic, să nu fi făcut nimic, absolut nimic! Dar cu o moarte…toți ne pricopsim!

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: