Despre OCCIDENT, nostalgia BOLȘEVICĂ și OBLIGAȚIA DE A GÂNDI!


Deși nu au ieșit niciodată din țară, deși habar nu au cum arată un aeroport, iar în casă au doar câteva cărți, una de bucate, două, trei “almanahe” și un calendar creștin-ortodox de acum câțiva ani, unii dintre noi, românii, sunt capabili să “ruleze” soft-uri extrem de complicate care să le permită realizarea unor comparații revelatoare de “adevăruri axiomatice”, dar complet cretine.

Așa se face că există români pentru care Uniunea Europeană și America nu sunt altceva decât o adunătură sordidă de tâlhari care atentează fără scrupule la bogăția României și la identitatea ei culturală. Incapabili să recepționeze corect cauzalități și să administreze emoțional efectele tranziției dureroase de la morbiditatea comunismului la transparența unei democrații autentice, românii care urăsc tot ce înseamnă civilizație occidentală sunt, și asta se poate lesne observa, cei care, deloc stăpânitori de argumente rezonabile, scuipă și înjură birjărește orice “inconștient” care își asumă responsabilitatea unei opinii diferite.

Acești români neputincioși, lipsiți de o cultură generală elementară, bântuiți de neputințe, fierți în propria lor ură pentru tot ceea ce înseamnă societăți deschise, guvernate de toleranță, competență și concurență, sunt complet inadaptați matricei sociale contemporane. Și, din această cauză, suferă!

Tot ei refuză cu obstinație modelul occidental pentru că nu-l înțeleg, pentru că nu sunt dispuși să și-l asume, pentru că au fost crescuți și educați altfel. Pentru că, în viziunea lor greșită, echitatea socială are coordonate similare sistemului bolșevic, un sistem în care bogăția țării este a tuturor, a clasei muncitoare, iar proprietatea privată este un moft bughez, atribut al hoților și pungașilor care au prădat minunata noastră Românie.

Și, pentru că urăsc visceral întregul ecosistem specific democrațiilor consolidate, apropierea emoțională față de Rusia, în închipuirea lor bolnavă ultima redută capabilă să apere rasa umană în fața devastatorului Occident care cotropește pur și simplu națiuni, capătă dimensiuni cutremurătoare.

Instabilitatea emoțională a unora dintre români, trântiți zdravăn de pământ de tranziția care parcă nu se mai termină, poate fi înțeleasă, din anumite puncte de vedere. Poate fi tolerată și analizată în imaginare laboratoare de psihologie socială. Poate fi observată, decriptată și catalogată. Dar nu poate fi, niciodată și sub nici o formă, frâna unor decizii corecte care să ducă România pe drumul firesc al reformelor care pot garanta supraviețuirea ei ca stat și națiune.

Îmi este teribil de milă de românii care nu înțeleg că drumul acestei națiuni este, IREVERSIBIL, către Vest! Generația mea a decis, în liniște, fără să-i mai întrebe pe acești nostalgici neputincioși, extrem de toxici, dacă sunt sau nu de acord cu destinația finală a drumului pe care România trebuie să-l parcurgă!

Pentru conformitate, destinația finală trebuie să fie o stare de agregare socială în care MUNCA este suverană, iar ajutoarele sociale acordate “paraziților sociali” să fie definitiv eradicate. Destinația finală a României trebuie să fie selecta companie a democrațiilor autentice, vestice, democrații în care cetățeanului îi sunt respectate cu sfințenie drepturile, dar, în egală măsură, are, la rândul lui, o serie întreagă de obligații! Nu multe, dar esențiale! Cea mai dificilă, pentru nostagicii la care am făcut referire în acest text este…OBLIGAȚIA DE A GÂNDI!

Cătălin Dumitriu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: