Povestea unui WC din Oostende, a unui posibil român și a unei monede de 50 de cenți!

Am ezitat vreme de câteva săptămâni. Nu știam ce este mai bine să fac. Să scriu aici despre întâmplarea la care am asistat sau să nu o fac. Ei bine, citiți…

Oostende, un oraș turistic de la Marea Baltică, în Belgia mereu bătută de vânturi și de ploi. Duminică, mai spre seară, undeva în jurul 18.00. Gară! în jur, totul, absolut totul, închis!

WC-ul gării se putea folosi, deși “curatorul” care avea grijă de stabiliment și cu care mă intersectasem dimineață plecase și el acasă. Așa că ușa se deschidea abia după ce introduceai o fisă de 50 de eurocenți în locașul care era evidențiat foarte limpede cu o săgeată mare și roșie.

În fața mea, un domn, între două vârste, blond și înalt ca o prăjină, clar purtător de cromozom nordic, anglosaxon. Nu durează mult și ușa WC-ului se deschide! Un cetățean, abia eliberat de greutățile lui fiziologice, extrem de tonic și bine dispus, face un semn atât de clar vlăjganului din fața mea și îl invită să intre în WC înainte de a închide usa.

Era, evident, o invitație galantă la un pișat gratuit, invitație făcută vlăjganului de un individ care, deși nu a scos nici un sunet, era vizibil asimilat unei alt spațiu cultural, mult mai balcanic decât vă puteți închipui voi, cei care citiți aceste rânduri! Haine, freză, geantă, încălțări, zâmbet, ceas, ghiul etc. Semăna, aproape la detaliul, cu oricare dintre personajele lui Kusturica din “Pisica alba, pisica neagra!”.

Usor fâstâcit, vlăjganul viking din fața mea a apucat clanța ușii oferite galant de către “ruda” mea mai îndepărtată, care, bucuros și mulțumit nevoie mare, ne-a întors spatele mormăind un Bye-Bye. Foarte stăpân pe sine, vlăjganul, fără nici un fel de ezitare…a închis ușa WC-ului. A scos din buzunar moneda pregătită deja și a intrat, abia după ce a plătit.

Eu, panicat de ceea ce vedeam, am început să privesc în jur, încercând să deslușesc întregul context. Eram sigur, în acele secunde, că se filmează cu camera ascunsă, că, aproape sigur, voi fi victima unei emisiuni…

Nici vorbă! Vlăjganul a ieșit foarte repede, a închis ușa după el și a plecat în treaba lui. Pur și simplu! Am intrat și eu. Nu era nimic regizat, WC-ul era unul normal, extrem de curat, absolut nimic care să mă îngrijoreze.

După acea seară din Oostende, după acel episod halucinant, am înțeles de ce suntem diferiți unii de ceilalți, deși toți ne intitulăm pompos cetățeni europeni.

În comparație cu ei, cei care au grijă să plătească, așa încât cel care face curat acolo să-și poată lua un salariul, pe noi, cei sosiți de departe ca să ne pișăm gratuit în WC-urile lor, chestia cu salariul “sclavului” care trebuie să spele după “folositori” ne interesează mai puțin.

O chestie de vezică și de fragilitate culturală, ar spune bonomul Pleșu! Și…gata!

Cătălin Dumitriu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: