Un REFUGIAT CULTURAL, 4 Leffe, perfectul TURNESOL social și necuvântătoare batistuțe colorate!

Am stat ieri seară la câteva beri, cu niște băieți. Unii cu mintea ocupată de lucruri interesante, alții, niște închipuiți, cu batistuțe în piept, stăpânitori de telefoane scumpe și pantofi de firmă. Vorbirăm. Una, alta, ca băieții!

După primele două rânduri de beri, am simțit că discuția alunecă iremediabil către zona în care purtătorii de batistuțe livrau expertiză maximă: femeia și rolul ei paleativ în cazul retardului emoțional și final al bărbatului, la 40 de ani. Bun și asta, dar mă aflam în eșantion, motiv pentru care nu-mi doream deloc să fiu diagnosticat de niște…batistuțe!

Mă repliez rapid în câmpul tactic și caut aliați care să-mi salveze seara. Îmi identific foarte ușor singurul aliat posibil și începem să vorbim despre librării. Discreți, schimbăm opinii despre piața de carte din România, volume de vânzări, specificități, titluri, căcaturi de astea anoste, care nu aveam, aparent, nici un fel de legătură cu locul, contextul și cantitatea de bere care începuse să curgă din depozitele terasei pe care parcasem.

Deși nu ne doream deloc acest lucru, subiectul a devenit rapid ofertant și pentru închipuiții cu care ne petreceam seara, deși, sincer, nici acum nu-mi dau seama exact cum am ajuns eu să stau cu ăia, câteva ore, la acea masă. Mă rog, erau amicii unuia dintre cei pe care-i cunoșteam. De la momentul la care batistuțele s-au băgat în seamă, până la punctul critic, nu a mai fost decât un singur pas!

Enervat de îndrăzneala cu care semidocții pricepeau exact care este misterul ce plutește în jurul pieței de carte din România, știau ce citesc românii, cât și de ce, deloc savurosul meu partener de dialog s-a adresat ferm uneia dintre batistuțe: “Spune-mi ce citești și-ți spun cine ești!”

Belea! Închipuitul a încremenit! Nu citea, evidentă calitate a acestuia, relevată de maniera în care știa sau mai bine zis reușea să comunice.

Seara s-a încheiat în câteva minute, după această replică fabuloasă. În timp ce chelnerul, într-o engleză stricată dar amuzantă, încerca să-l convingă pe cel mai amețit dintre noi că băusem exact 18 halbe uriașe de bere, am auzit, periferic este adevărat, cum același lipsit de savoare mesean, atât de drag mie, se năpustise peste victimă și o siluia academic, fără nici un pic de milă, explicându-i, într-un limbaj pe care nu-l pot reproduce aici, că există o relație direct proporțională între numărul de librării dintr-un oraș, profilul opțiunii electorale/politice a individului care locuiește în urbea respectivă, PIB-ul per capita, nivelul de civilizație, orizontul real de dezvoltare a comunității etc. L-a omorât, se dezlănțuise. Nu m-am gândit niciodată la acest lucru, dar este fabulos. Amicul are dreptate! Numărul de librării este un perfect turnesol social!

În Alexandria nu sunt librării, în Galați doar două, în Cluj, peste 40 și cel puțin 10 anticariate…completați voi lista.

Aaaa, să nu uit! Bine de precizat că batistuțele sunt membre PSD Olt, iar supăratul meu amic ocazional este profesor de literatură universală la un colegiu din Bruxelles, plecat din țară de ani buni, refugiat cultural, așa cum începuse să vorbească despre el, cam după a patra Leffe!

Na, băuse și profesorul un pic, nu mai judeca corect! Sau, poate că…DA!!!

Cătălin Dumitriu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: