Dictatura hashtag-lui, democrația românească, Țuțea și păsărica cu apă!


Imediat după `89, într-o neîncăpătoare garsonieră de lângă Cișmigiu, savurosul Petre Țuțea, în fascinantele-i pijamale maronii peste care mai punea, în funcție de dregătoriile inoportunului vizitator, un vechi și ponosit halat de monton, același în ultimii săi ani de viață, oferea interviuri la foc automat, oricui și oricând, și mostre autentice ale enciclopedismului său original și peticit de găurile unei senectuți triste dar eliberatoare.


Așa se face că românii vedeau la televizor, în premieră, un bătrân aproape putrezit de vremuri, care povestea, cu o lejeritate înfricoșătoare, despre Argetoianu, Nae Ionescu, Pandrea, Eliade, Cioran și Maniu așa cum doar un martor cheie, într-o închipuită instanță a istoriei, o putea face în procesul final al erorii unei națiuni.

Citește și…

VIDEO! IORGA DESPRE MUNCĂ! Ce le spunea românilor, îngrijorat, în anii `30!

Bătrânul Țuțea, cu fabuloasa-i sinceritate și asumare care aveau să-i pună în desagă doar vreo 13 ani de pușcărie, încerca să le spună românilor, prin martie `90, că drumul pe care trebuie să-l aleagă este liberalismul, declinat corect în integralitatea lui, iar peste acesta, Biserica Ortodoxă, singura entitate căreia Țuțea-i tolera și încuraja valența totalitară, trebuia așezată cu smerenie și îngrijită pentru că doar ea ar fi putut garanta desăvârșirea noastră ca națiune.
Bătrânul a vorbit de pomană, deoarece românii, orbiți de magnetismul/zâmbetul comunist al proaspătului Ion Iliescu, au ratat lovitura de la 11 metri care ar fi putut duce echipa României măcar în prelungiri.

Meciul nostru cu istoria s-a terminat încă de la vestiare, iar comunismul, reîmpachetat peste noapte după chipul și asemănarea fostului tov. de la Ape, Tineret și Sport, s-a reinstalat, validat de imbecilitatea națională a acelor vremuri, pe scaunele încă încălzite de cururile lui Dincă, Bobu, Mănescu sau Doicaru.

Țuțea a murit în singurătate, înfășurat în niște pături găurite și murdare, pe patul unui sanatoriu de pe lângă București, iar gropăciunea i-a făcut-o un vechi amic, în Câmpulungul atât de drag bătrânului, de unde acesta plecase în lume, la început de secol XX, cu bazoane la izmene, dar cu traista plină de cărți ciudate din care nici măcar dascălii lui nu înțelegeau mare lucru.
Ion Iliescu nu a murit! Locuiește într-o vilă de protocol, are mașină, SPP, indemnizație de fost Șef de Stat și multe altele. Nu are, în schimb, regrete! Iar această evidență mă insultă. Poate  nu doar pe mine.

Citește și…

ÎNTREBARE PENTRU IMBECILI! Băgăm sau nu CASE DE MARCAT în BISERICI?

Țuțea spunea despre comunism și formele sale de agregare, cu premonitorie îngrijorare, pe vremea când Verdeț, Mazilu, Bârlădeanu și ceilați preluau din mers puterea sinistrului abia împușcat, că “este cea mai mare băgare în seamă din istoria omenirii!”. Avea dreptate! Și atunci, are și acum!

Pentru că băgare în seamă se numește mizeria la care asistăm sedați, toți, aproape fără excepție. De vină să fie oare lipsa hashtag-ului suprem care ar trebui să adune o conștiință națională care parcă nu-și revine încă de la acel penalty ratat de părinții și bunicii noștri?
#Rezist nu a…rezistat! L-au ridiculizat, violat, profanat și torturat în laboratoarele lor insalubre și propagandistice, sprijiniți de o democrație oligofrenă care se încăpățânează cu turbare să NU prețuiască și să urmeze cu încredere elitele, singurele care pot trage după ele un popor handicapat de lipsa unui minimal și principial set de valori.

Citește și…

VIDEO FABULOS! Asemenea lui BIRLIC, românii nu au o problemă cu ȘPAGA, ci cu mărimea ei!

Într-o contemporană paradigmă digitală, în România s-ar impune o metaforică dictatură a hashtag-ului, ca formă supremă de cristalizare a identității unei generații care poate oferi acestei țări mult mai mult decât pot cere cei care în decembrie au decis că nu avem nevoie de înțelepciunea bătrânului Țuțea nici de această dată.

Anii trec, copiii cresc, bătrânii ne mor și este foarte posibil să uităm foarte repede că România are și elite! Că este o țară în care trăiesc și oameni muncitori, foarte deștepți și cinstiți, cu frică de Dumnezeu și cu dragoste sinceră față de semenii lor.
Și, când vom uita definitiv acest lucru, noi, românii, nu-i vom mai putea spune României pe nume, așa cum astăzi, un hazliu prieten de-al meu a uitat numele ocarinei.
Și, așa cum stă bine unui spirit autentic, i-a spus simplu, ca să înțeleg și eu despre ce este vorba. Păsărică cu apă!
Cătălin Dumitriu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: