Despre Erdogan Uluitorul, propagandă, poduri și sinucigași!

Sunt fascinat de Erdogan și de toți cei gravitează în jurul lui. În Turcia, declinarea manipulării frizează absurdul.

Jumătate din poporul otoman, orbit de neputințele adaptării la un sistem european care-și cristalizează viitorul în tranșeele unei actualități din ce în ce mai urât mirositoare, pare ca tânjește după turbanele confiscate de Ataturk, prin `22, secolul trecut, atunci când respectivul i-a dat papucii lui Mehmed al VI-lea, ultimul sultan otoman.

Așa se face că NOUL sultan, Erdogan Uluitorul, joacă la mare, fără să aibă în mână quinta royală despre care vorbește la fiecare întâlnire cu electoratul buimăcit și ușor de „împachetat” de mașina lui de propagandă.

Dincolo de amuzantele evenimente la care sultanul participă absolut întâmplător, stau frumos așezate în rafturi manuale întregi de manipulare deșănțată și jenantă pe care acest „greșit” al timpurilor le colecționează conștient și decis parcă să valideze definitiv aforismul lui Murrow: „O țară de oi merită un guvern de lupi!”

PS: La noi, în România, oile se numesc…mioare. Ca atare, aforismul își păstrează semnificația!

Ai un comentariu?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by WordPress.com. Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: